Ce contează cu adevărat?
De când mă știu, am căutat validare prin intermediul școlii. Mă aflu printre copiii care abia așteptau să înceapă școala, lucrau teme suplimentare, căutau răspunsuri până când le găseau (sau cel puțin încercau). Mă înscriam mai mereu la concursuri și olimpiade, uneori mai luam și câte un premiu, dar nu am reușit niciodată ceva măreț, cum ar fi o calificare la națională. Treaba asta m-a pus ani la rând pe gânduri. Îmi doream mai mult de la mine, dar nu existau mereu resursele necesare. Uneori, pentru că aveam eu o abordare prea rigidă, iar alteori, pentru că ceream ajutor și mi se oferea superficial. Am găsit întotdeauna o rezolvare pentru provocările pe care le-am întâmpinat, dar voiam mai mult. Mi-am dat seama că sunt un om perfecționist , care procrastinează tocmai pentru că nu crede că îi vor ieși lucrurile așa cum își dorește. Mi-am dezvoltat „abilitatea” de a găsi minusuri în orice. Orice fac eu, mai ales. Ziceam mai demult că iubirea de sine este importantă pentru toț...
