Oglindă-oglinjoară, dacă sunt imperfectă, sunt (mai) frumoasă?

 

A fi sau a nu fi perfect imperfect

O problemă întâlnită frecvent în rândul fetelor și al femeilor este nemulțumirea legată de felul cum arată. Nu știu care sunt șansele să continui: la mine nu e cazul. O luptă interioară între acceptarea de sine și criticile nenumărate îmi oferă păreri diferite în momente diferite. Sunt zile în care chiar mă bucur de felul cum arăt și zile când prefer să nu mă privesc în oglindă.

Scriind aceste rânduri, îmi pun probabil pentru prima dată întrebarea: de ce am ajuns să mă critic atât de mult, să analizez felul cum arăt și să concluzionez că nu sunt mulțumită de mine?

Propriul nostru șablon

Societatea actuală ne îndeamnă să ne ascundem imperfecțiunile și să ne evidențiem trăsăturile frumoase. Nu este nimic greșit aici. Totuși, prin ascunderea și/sau corectarea imperfecțiunilor, ne obișnuim cu ideea că este necesar să ne adaptăm la anumite standarde, astfel încât să ne simțim bine așa cum suntem. Nu de dragul unor reguli nescrise, ci pentru că nu ne simțim bine cu imperfecțiunile pe care noi le numim defecte.

Eu am decis să fac un pas înainte

Am cearcăne de când mă știu, sprâncene rare, buze asimetrice, un nas chinuit de atâtea perechi de ochelari și de obicei îmi zic că nu mă plac așa. Totuși, mi-am dat seama că asta sunt eu și trebuie să văd ceva bun în fiecare imperfecțiune. Este greu să-mi ating acest scop. Nu simt că am găsit o soluție în adevăratul sens al cuvântului, dar nu vreau să renunț. Fiecare dintre noi ar trebui să încerce dacă se află în aceeași situație. În această lume, sunt oameni care au trecut prin anumite suferințe și traume ce le-au lăsat urme fizice, dar ei au puterea să se iubească astfel. Noi nu reușim. Oare pentru că suntem creați să ne dorim mai mult, sau pentru că avem anumite idealuri?

Despre body shaming

Nu știu cum este lupta cu kilogramele în plus, dar știu cum este lupta cu cele în minus. Nici nu știu de câte ori mi s-a spus că sunt exagerat de slabă și nu suportam să mi se amintească acest lucru. Aveam momente când eram pe drumul cel bun și mi se spunea că sunt mai slabă decât înainte.

Dacă simțim că nu e în regulă numărul nostru de kilograme, în primul rând pentru sănătatea noastră, ar trebui să încercăm să luptăm și să ne atingem idealurile. Nu de ochii lumii, nu pentru a opri atitudinea răutăcioasă a oamenilor, ci pentru a ne simți bine cu adevărat. Este important să fim empatici, pentru că în spatele unor kilograme în plus sau în minus se pot afla o boală, urmările unei sarcini, vârsta etc. Încurajez persoanele care se luptă cu plusuri și minusuri să fie ambițioase și să nu lase lucrurile așa cum sunt dacă se află în pragul unor probleme medicale (cauzate de aceste plusuri și minusuri).

Apartenența în zilele noastre

Am observat de-a lungul timpului și teama fetelor și a femeilor de a nu-și găsi pe cineva, raportându-se la aspectul lor. Uneori, trebuie să ne străduim mai puțin. Dacă ne complicăm astfel încât să ne punem cât mai mult în valoare, am crea o nouă imagine a noastră care nu coincide cu realitatea. Nu trebuie să ne subestimăm, ci doar să știm ce alegeri să facem: să nu ne raportăm la cei care nu ni se potrivesc doar din teama de a nu rămâne singure.

Nemulțumirea de sine nu ne ajută să evoluăm sau să prindem curaj pentru a merge mai departe. Dimpotrivă, putem pierde ceea ce avem acum. Ce ar trebui noi să facem? Critici vor exista mereu, dar criticile proprii ne influențează cel mai mult părerea despre felul cum arătăm. Așadar, eu cred că avem nevoie de forță să eliminăm nemulțumirile și de mai multă fericire. Care ar fi motivul? Oamenii fericiți constant trăiesc frumos și se iubesc pe ei înșiși mai mult, așa perfect imperfecți cum sunt!

                                                                                                         

                                                                                                                            Ne citim curând!