”Nu crezi că e cam mare nota?”

 

Am absolvit liceul acum patru luni. Mi-am dorit mereu să am rezultate care să mă mulțumească, dar mi-am dat seama că uneori nu reușeam să-mi ating scopul. Nu din cauza mea, ci din cauza limitelor impuse de anumiți profesori.

Mai întâi m-am simțit descurajată...

La un moment dat, în timpul anului școlar, am fost întrebată: Nu crezi că e cam mare nota?. Era vorba de un test la care nu doream să obțin o notă extrem de mare. Acea întrebare nu m-a demoralizat, ci m-a enervat. Este revoltător când unii oameni te înjosesc prin subestimare.

Cea mai bună revanșă a fost bacul, dar chiar și așa unii caută motive să te critice. Totuși, mă întreb: de ce trebuie să învățăm și lucruri de care nu avem nevoie? Da, acesta este motivul pentru care uneori nota la care speram era cam mare. Știam prea puține, raportat la ce ni se cerea la clasă. În schimb, știam suficient pentru ziua care chiar conta, ziua bacului. Sunt convinsă că, spre deosebire de alții, știam mai puține informații, dar pentru mine a contat să știu cum să le folosesc.

Apoi, mi-am dat seama că nu am motive!

Nu m-am considerat niciodată pregătită 100% și nu am avut pretenția să iau 10, dar în momentul în care la bac reușești să demonstrezi că poți mult mai mult decât ți s-a spus la clasă, simți că te-ai autodepășit. Bine, ar mai fi și faptul că le demonstrezi celorlalți care te-au subestimat că tu chiar poți mai mult. Totuși, te descurajezi când acele persoane îți contestă oricum succesul sau evită să te felicite pentru alte reușite, cum ar fi admiterea la facultate.

După patru ani de liceu, mi-am dat seama că bacul nu demonstrează întotdeauna cât de bun ești, ci cât de mult muncești, cât de bine reușești să te adaptezi unor situații, cât de capabil ești să improvizezi și, înainte de toate, că notele din catalog nu coincid de fiecare dată cu adevăratele tale capacități (uneori, notele demonstrează ce știi, iar alteori nu; depinde de context).

În sfârșit, mi-am confirmat că nu ar trebui să credem tot ce ni se spune, doar pentru că este părerea unui om cu o anumită reputație. Respect profesorii și le apreciez enorm munca. Eu, personal, consider că este extrem de greu să ai această profesie. Totuși, ca în orice domeniu, există anumite excepții. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar am fost pusă și în situații nu tocmai confortabile (concret, mi s-a transmis indirect ideea tu atât poți). Nu mi se pare în regulă ca elevii să treacă prin astfel de lucruri. Fiecare știe ce și cât poate (cine nu pare a ști, doar se minte, dar de știut sigur știe). Problema e și atunci când ne mințim singuri că știm mai mult, și atunci când suntem mințiți de alții că știm mai puțin.

Eu cea de acum, mai încrezătoare

Cu toate că prefer de obicei să fiu mai rezervată când vine vorba de prea multă încredere de sine, am crezut mult în puterile mele și asta s-a văzut (mi-am dat seama cu ochii mei că optimismul înclină balanța spre bine, un bine cert). Dacă alții nu vor să te vadă reușind, înseamnă că nu își doresc să aprecieze evoluția ta, ceea ce mi se pare imoral, mai ales din partea unui profesor. Cam așa s-a întamplat și în cazul meu.

Dacă nu ai suficientă încredere în tine, nu-ți pierde timpul cu motive pentru care să te subapreciezi! Vor fi momente în care nu vei reuși să obții rezultatele la care speri, dar asta nu înseamnă că va fi mereu așa. Bucuria reușitei va apărea la un moment dat, doar trebuie să ai răbdare. Unii oameni vor încerca să-ți confirme lucruri neadevărate despre tine, de aceea nu te lăsa amăgit! Ei sunt convinși că au dreptate doar atunci când tu lași lucrurile să scape de sub control. Nu mai ține cont de toate răutățile oamenilor, nu te mai raporta la ceea ce ei numesc standarde. Tu faci ceea ce faci pentru tine.

Problema acestor etichete greșite va exista mult timp, dar sper ca elevii care sunt descurajați de persoanele menite să-i susțină să-și dea seama că părerea unui profesor nu corespunde mereu cu realitatea! Ce obiectiv important ar trebui să aibă învățământul? Modelarea corectă a viitoarelor cadre didactice.

                                                                                                                            Ne citim curând!