A fi sau a nu fi iubit

     

    Acest „sezon” m-a făcut să mă gândesc destul de mult la ideea de iubire, așa cum ar trebui văzută de fapt. Nu am de gând să deschid un subiect de genul „românii sărbătoresc iubirea într-o altă zi decât cea de 24 februarie”, pentru că există alte aspecte mult mai importante pe care ar trebui să le luăm în considerare. Luna aceasta se sărbătorește doar iubirea care există într-un cuplu. Ce-i drept, ar fi ciudat să sărbătorești cu ocazia asta și iubirea care există în cadrul altor tipuri de relații interumane. Totuși, de ce ignorăm iubirea care există sub alte forme? De ce nu o privim ca pe ceva esențial? De ce nu avem grijă să oferim destulă iubire când ceilalți au nevoie?

    Au fost momente în care nu m-am simțit destul de iubită de ceilalți și momente când eram copleșită de afecțiunea pe care o primeam. După mult timp, mi-am dat seama că nu mă pot simți suficient de iubită dacă, întâi de toate, nu mă iubesc pe mine însămi (sau mă iubesc într-o mică măsură). Nici astăzi nu pot spune că mă iubesc pe deplin, dar sunt sigură că mă iubesc mult mai mult decât înainte. Am reușit să ajung în acest punct datorită (da, datorită) lipsei de afecțiune de care m-am lovit la un moment dat. Aș fi zis că trec prin niște lucruri de-a dreptul urâte, dar acum cred că au fost un rău necesar. Chiar aveam nevoie să descopăr cu adevărat iubirea de sine. Totuși, oamenii percep diferit acest tip de iubire. Pentru unii poate fi simplu să se iubească pe ei înșiși, dar poate exista și riscul de a se iubi prea mult. Iubirea de sine presupune să te accepți cu absolut tot ce ai, să știi să te bucuri de lucrurile prin care te remarci și să-ți conștientizezi minusurile. Este o mare greșeală să fim prea critici cu noi. Chiar este nevoie să ne iubim mai mult, pentru a reuși să facem ceea ce ne dorim și/sau ceea ce ne place. 

Eu m-am străduit să ofer iubire celorlalți cât de mult am putut, indiferent de contextul în care m-am aflat. Au fost cazuri în care am primit în schimb o iubire sinceră, prin care să mă simt împlinită, și cazuri în care am primit mai puțină iubire. Nici nu știu dacă iubirea se măsoară, dar dacă trăirile mele au fost diferite de la caz la caz, sunt sigură că uneori puteam oferi mai mult, iar alteori puteam primi mai mult. Spre dezamăgirea mea, de multe ori am oferit prea mult și nu primeam ceea ce-mi doream cu adevărat. Nu mă refer la lucruri materiale, ci la sacrificii. Fie că a fost vorba de familie, de prieteni sau de o relație, mereu m-am străduit să fac sacrificii, pentru că așa simțeam că este cel mai bine. Iubirea înseamnă să oferi cât de mult poți, astfel încât să te bucuri și tu, și cel de lângă tine. M-am străduit să le ofer oamenilor iubirea pe care mi-o doream și eu. Care a fost greșeala mea? Am oferit uneori prea multă iubire, fără să mă gândesc la mine însămi, fără să mă consider măcar o dată o prioritate. Am suferit când am văzut că oamenii nu înțeleg faptul că voiam doar să primesc în schimb iubire. Atât. Și nu orice fel de iubire: o iubire lipsită de superficialitate și de banalitate. Este foarte bine să oferim afecțiune cât de mult putem, dar trebuie să avem grijă cui i-o oferim și să ținem cont de ceea ce simțim. 

    Cât despre Valentine’s Day… Da, am sărbătorit această zi, și nu, nu am nimic împotriva acestui „împrumut” pe care l-au făcut românii, dar am făcut mereu o greșeală. Am avut așteptări mari de la o zi pe care o consideram destul de importantă (pentru că o dată pe an sărbătoream iubirea). Așteptarea este întotdeauna frumoasă, dar de multe ori lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui. Și este în regulă. Nu reușim întotdeauna să facem ceea ce ne propunem, sau să rezonăm cu celălalt. Pentru mine au contat mereu eforturile, chiar și cele mai mici lucruri, neînsemnate poate. Ceea ce oferi sau ceea ce primești e menit să conțină un mesaj pe care să îl receptezi în interiorul tău, prin stări și sentimente. Problema apare atunci când stările noastre creează sentimente greu de înțeles. Este foarte frumos să sărbătorești iubirea, dar cred că ar trebui să încercăm să nu mai avem așteptări atât de mari de la o singură zi din an. Iubirea ar trebui sărbătorită în fiecare zi, prin grijă, sprijin, afecțiune, respect etc. Și aici mă refer la toate tipurile de iubire. Când vine vorba despre relații, cadourile simbolice pot fi oferite oricând, fără motiv. Cu toate acestea, iubirea se amplifică în momentul în care menții fericirea în cuplu, nu neapărat când încerci să oferi ceva uimitor pe 14 februarie (deși consider că este extrem de important să ții cont de ceea ce îi place partenerului tău și să-ți dai silința să-l bucuri inclusiv în acea zi; este lipsit de respect să nu încerci de Valentine’s Day să bucuri persoana pe care o iubești, dacă aceasta chiar consideră că 14 februarie este o zi importantă).

De multe ori, fetele se confruntă cu această tristețe cauzată de absența florilor și a altor cadouri, fie că sunt singure sau nu. Da, ne dorim să primim lucruri oferite din iubire (poate suna egoist, dar lucrurile materiale sunt tot o dovadă de iubire, prin faptul că celălalt ne demonstrează că este atent), dar am ajuns la concluzia că nu trebuie să mai avem așteptări, ci să ne bucurăm de noi însene și să conștientizăm cât de multe lucruri putem face. Merităm mult mai mult decât niște trandafiri pe 14 februarie. Merităm prezența cuiva care să ne aprecieze cu adevărat. Pentru noi, fercirea constă în această prezență (și nu doar fizică).

    Am văzut astăzi o mulțime de postări de Valentine’s Day. Chiar mă bucur că există cupluri reușite, în cadrul cărora există acea iubire adevărată. Toți merităm să primim iubire. Nu este un capăt de lume să fii singur pe 14 februarie. Poate ești singur, când vine vorba de o relație, dar ești în același timp înconjurat de oameni care chiar țin la tine și care chiar te apreciază. Dacă ei te apreciază, tu de ce nu ai face-o? Merităm să fim iubiți, să ne iubim pe noi înșine și ar fi bine să ne străduim să oferim și noi, la rândul nostru, cât de multă iubire putem. Trebuie să ne îndepărtăm de oamenii care nu ne fac bine și să încercăm să-i ținem aproape pe cei care chiar reprezintă o prezență pozitivă în viețile noastre. Până la urmă, și aici este vorba tot despre iubirea de sine. Dacă ne iubim mult, trebuie să avem grijă să fim înconjurați de oamenii potriviți.

                                                                                                            Ne citim curând!